Nu vreau să fiu sluga nimănui

Mi-am dorit mult să ajung profesor şi mai ales unul bun, apreciat, respectat. Mereu mi-am făcut datoria aşa cum am putut mai bine. M-am străduit să rămân cinstit şi m-am ferit să greşesc faţă de copii. Întotdeauna m-am gândit că sunt dator să fac pentru elevii mei măcar ceea ce au făcut profesorii mei pentru mine. Nu am uitat niciodată că am fost copil şi am căutat să fiu acel profesor pe care am dorit să-l am eu atunci când eram elev.
Au trecut deja 14 ani de când sunt la catedră. Am învăţat şi educat mii de elevi. În toţi aceşti ani am fost un profesor exigent, corect, altruist. Mi-am făcut datoria cu prisosinţă. Am muncit cu multă pasiune, cu dragoste faţă de elevii mei, cu credinţa că rezultatele muncii mele se vor vedea la examenul de bacalaureat şi apoi, mai târziu, peste ani, atunci când elevii mei se vor integra în societate. Am renunţat la multe pentru a-mi împlini visul de a fi profesor, între altele şi la o posibilă carieră juridică. Nu mi-a părut rău niciodată pentru alegerea făcută. Am ştiut mereu că aceasta a fost menirea mea. Am avut chemare pentru această profesie şi i-am dat întotdeauna tot ceea ce am avut mai bun.
Ştiu că voi avea puterea să merg înainte. Sunt un luptător, nu cedez aproape niciodată şi accept cu greu o înfrângere. Dar simt că nimic nu mai este cum a fost. Parcă totul s-a schimbat, parcă sunt prea mulţi factori care mă împiedică să-mi îndeplinesc nobila datorie.
Ştiu ce trebuie să fac şi cum să fac ceea ce trebuie. Mai am multe de învăţat şi învăţ permanent. Sunt de acord că învăţământul este un serviciu public, că trebuie să dau socoteală pentru faptul că primesc bani de la buget şi că trebuie să desfăşor o muncă de calitate. Dar nu pot accepta să fiu minţit, umilit, desconsiderat la nesfârşit. Eu, profesorul nu am cerut niciodată prea mult şi m-am mulţumit cu puţin. Am învăţat să supravieţuiesc oricât mi-a fost de greu. Dar acum unii doresc să-mi ia din puţinul pe care-l am, ba mai vor să le şi fiu recunoscător pentru faptul că mă plătesc. Dacă vor neapărat, pot să-mi ia din salariul şi aşa insuficient şi pot să mă oblige să muncesc şi mai mult decât până acum. Dar nu vor putea să-mi ia niciodată bucuria şi mândria de a fi profesor. Nu vor putea niciodată să mă înveţe ce să fac, cum să fac şi nu vor putea să mă transforme într-un executant docil. Sunt profesor şi sunt doar în slujba copiilor României. Doar ei sunt cei cărora trebuie să mă închin, doar lor le sunt dator.

Ai mare dreptate

Subscriu!

Şi eu ! Ai dreptate, D.M.
În plus, am spus-o demult şi o voi spune cu convingere în continuare, vinovaţii suntem noi, de fapt. Vor să distrugă sistemul ? Ce să mai distrugă, ca deja e "praf".
De-acum, ce mai urmează ? Păi, este foarte simplu... "pentru voi, dragi elevi, cu drag, din partea Statului, 3 ore de Limba Română şi 2 ore de matematică! Ajunge! Suficient! E criză, nu sunt bani..."........ (la ce bun atâtea ore în TC.... în CD..... etc!)
Iar cine o să vrea "la şcoală", o să vină cu banii de-acasă...... Să vedeţi atunci cum o să ne luam noi salarii decente, la timp, fără să ne mai agăţăm de sporuri şi alte "mici invenţii"! Să vedeţi atunci elevi motivaţi în clase, de la mic la mare! (nu ca acum: "mi-am uitat caietul".... "mi-am pierdut manualul"... "mi-am scris tema, dar nu mai găsesc foaia"!) ..... Să vedeţi atunci cum o să devină sistemul de învăţământ (parte a economiei naţionale, de altfel) campion la profitabilitate!
Noi nu trebuie să aşteptăm să ne dea cineva salariile! Trebuie să ni le "construim" singuri, iar calea este evidentă!! Şi nu e doar parerea mea. (asta, atâta timp cât societatea merge aşa cum ştim.... cică, e capitalism........ sau, ce e?? sau, o fi tranziţia tranziţiei??)