Rănit în lupte fără cauză

Speranţa moare întotdeauna ultima, dar până la urmă moare şi ea. Nu ştiu dacă au fost lideri de sindicat mai optimişti decât mine. Am fost sigur că până la urmă legea de majorare a salariilor se va aplica. Am încercat să-i contaminez şi pe colegi cu optimismul meu incurabil, dar nu cred că am reuşit. Am făcut tot ce am putut în această jumătate de an pentru a păstra încrederea colegilor în mine, în ceilalţi lideri, în sindicat. În mare măsură am reuşit. Deşi cu mai puţin entuziasm decât altădată, colegii mei s-au pronunţat pentru declanşarea grevei generale. Mă bucură încrederea colegilor, dar mă înspăimântă faptul că s-ar putea ca această grevă să nu aibă un rezultat pozitiv. Nu sunt convins că data viitoare ei vor mai dori să intre în grevă, dacă de data aceasta nu vom reuşi să schimbăm nimic.
Sunt dezamăgit. De situaţie, de oameni, într-un fel chiar şi de mine însumi. Martor îmi este Dumnezeu că am fost un om cinstit, că n-am ascuns nimic colegilor mei şi că am făcut tot ce a depins de mine pentru ca dorinţele noastre să se împlinească. Cu posibilităţile mele modeste, am luptat pe mai multe planuri şi am folosit toate mijloacele pentru a-mi exprima punctele de vedere. Am deranjat pe mulţi şi am avut multe de suferit. Nu m-am dat bătut, am strâns din dinţi şi am mers înainte. Dar am obosit. Şi mi s-au făcut destule nedreptăţi. Am ajuns să înţeleg că de multe ori am dus lupte care nu erau ale mele şi am primit lovituri care nu-mi erau destinate mie. Cred că o mare parte din timpul pe care l-am pierdut, încercând să fac mai mult pentru alţii, ar fi trebuit să mi-l petrec cu fetiţa mea Alina. Ea are sigur mai mare nevoie de mine decât oricine altcineva. Nu mă retrag de pe câmpul de luptă, dar îmi voi alege cu mai mare atenţie camarazii, adversarii şi cauzele pentru care să lupt.

1. Am citit articolul dvs si pe blogul care va apartine. Pot spune ca si eu mi-am pus sperante, dar intr-un mod diferit. Speram ca ministrul invatamantului sa fie Funeriu. Evident, nu a acceptat, ca doar nu e prost sa lase un fotoliu de europarlamentar pentru unul de ministru. In momentul in care am aflat ca la conducerea ministerului se afla A-ul pesedist, sperantele mele s-au diminuat drastic. A-ul liberal mie, personal, mi-a placut mai mult chiar daca dadea impresia ca e, cateodata, aerian
2. Au venit cele 8 ordine din 02.03.2009. Ordine total ilegale, dar care au fost acceptate, tacit, de sefii dvs mai mari. Cel putin, eu ca simplu sindicalist, asa am perceput lucrurile. Da, dvs ati luptat pentru istorie si chiar am apreciat acest lucru. E drept ca profesorii de desen si de muzica (printre care si eu) v-au antipatizat pentru publicarea - pe blogul dvs - a celor spuse de Hancescu privitor la eliminarea totala a desenului si a muzicii din liceu, dar, ulterior, v-am inteles.
3. Cand Hancescu a venit cu declaratia conform careia muzica si desenul zboara de la liceu, eu, personal, ma gandeam ca se revine la situatia din 1998. Si, sa fiu sincer, nici nu mi-a parut rau. Zburam de la liceu, dar recastigam clasele a IV-a si a III-a pe care le-am avut, cu o intrerupere, din 1990 pana in 2003. Nu a fost sa fie. Planurile cadru au fost doar cosmetizate. Desi suntem in criza iar banii mai mult nu sunt decat sunt, continua sa existe discipline care, asa cum sunt gandite, consuma bani pe degeaba. Sa nu fie cu suparare, dar o ora la doua saptamani de muzica si de desen la unele clase de liceu este o bataie de joc ordinara, dar pe care trebuie sa o acceptam.
4. Sirul aberatiilor continua. Sport ca munca patriotica in zilele de sambata, ideea de a elimina profesorii de sport de la I-IV si alte porcarii. Incepem sa facem scandal, ministerul o da la intors, dar revine cu lucruri si mai grave. Se lupta pentru finantarea invatamantului, dar pierde 1487 milioane lei (811 de la salarii + 676 de la investitii). De la 6 la suta (despre care gurile rele spun ca ar fi fost 5,7) s-a ajuns la mai putin de 4. Asta in conditiile unui PIB mult mai mic si a unei legi care obliga statul sa acorde 6 % din PIB
5. Ca si cum asta nu ar fi fost de ajuns, inspectoratele primesc instiintari ca trebuie reduse cheltuielile pentru ca apoi Abramburica sa declare ca e nascocirea inspectoratelor iar sefii ISJ Cluj, Harghita si Bacau vor fi demisi. Pentru cine nu stie, Inspectorul ISJ Cluj a demisionat stiind ca urma sa fie schimbat, dar asigura, in continuare, interimatul, dat fiind faptul ca cel care trebuia sa vina la sefia ISJ Cluj a decedat.
6. Apare o situatie care ori e teatru de prost gust, ori are un substrat. Conflictul de munca e deschis, se poate ajunge la blocarea partiala a anului scolar prin nepromovabilitatea claselor a VII-a si a VIII-a iar d-l Băsescu anunta finalizarea proiectelor unor legi elaborate de comisia prezidentiala. Personal, nu m-as mira ca pachetul legislati elaborat de comisia Miclea - cu toata aberatia privind alocarea a 7% din PIB - sa intre in parlament. Trecerea prin guvern ar putea fi mai mult formala.

Ma bucur ca in mare parte ati inteles ceea ce am vrut sa spun. Stiu ca s-au suparat multi pe mine pentru ca intotdeauna am fost solidar cu liderii de sindicat. Unii nu au inteles ca eu n-am avut de multe ori nicio vina si nicio responsabilitate. Mi-a placut sa ma implic. Am incercat sa fac multe si chiar am reusit sa fac. Dar nu m-am menajat deloc. Si multi au raspuns cu rautate incercarilor mele de a face bine. Eu sunt in primul rand profesor. Imi fac datoria cu prisosinta la catedra. Elevii mei ma iubesc si ma apreciaza. Ei au nevoie de mine. In primul rand lor si copilului meu trebuie sa le dedic timpul meu, capacitatile si eforturile mele.